Dr. Mihail Pautov: glicemia mare după 50 de ani poate ascunde un semnal important

Dr. Mihail Pautov explică de ce o simplă glicemie crescută poate deveni, în anumite situații, un indiciu care merită investigat. O glicemie crescută descoperită întâmplător la un om de peste 50 de ani poate părea, la prima vedere, o problemă medicală obișnuită. Diagnosticul de diabet de tip 2 este frecvent, iar tratamentul poate începe rapid. Există însă situații în care povestea nu se potrivește perfect cu tiparul clasic.

Într-o intervenție despre această problemă, medicul Mihail Pautov atrage atenția asupra unui scenariu care merită mai multă atenție: un adult trecut de 50 de ani, fără obezitate, fără antecedente familiale evidente de diabet și cu o creștere aparent inexplicabilă a glicemiei.

„Exista o situație în medicină care mă intriga de fiecare data: un om trecut de cincizeci de ani, care nu s-a îngrășat, care nu are diabet in familie, și căruia îi apare brusc glicemia mare”, a declarant acesta.

Ideea nu este că orice glicemie crescută înseamnă cancer pancreatic, a mai atras atenția el. Dimpotrivă, marea majoritate a cazurilor de diabet nou apărut nu sunt cauzate de cancer. National Cancer Institute subliniază că peste 99% dintre cazurile noi de diabet sunt diabet zaharat obișnuit, iar cancerul pancreatic reprezintă o cauză rară.  Dar există un subgrup de pacienți pentru care contextul contează.

Ce spune cercetarea despre diabetul nou apărut și cancerul pancreatic

În iulie 2025 a fost publicat în revista Gastroenterology un studiu prospectiv important, realizat pe 18.838 de adulți cu vârsta de cel puțin 50 de ani care dezvoltaseră diabet nou diagnosticat. Cercetătorii au urmărit apariția ulterioară a cancerului pancreatic.

În perioada de urmărire, 82 de participanți au fost diagnosticați cu cancer pancreatic. Incidența estimată la trei ani, ajustată pentru distribuția rasială a diabetului nou apărut în populația SUA, a fost de 0,62%, adică aproximativ 6 persoane din 1.000.

Este un risc individual încă mic. Dar este suficient de important încât cercetătorii să considere diabetul nou apărut după 50 de ani un posibil „grup îmbogățit de risc” pentru depistarea precoce a cancerului pancreatic. În studiul respectiv, diagnosticul de diabet a precedat diagnosticul de cancer pancreatic, în medie, cu aproximativ opt luni, iar o parte importantă dintre cancere au fost diagnosticate în primul an. Cu alte cuvinte, uneori glicemia nu este doar o consecință întâmplătoare a înaintării în vârstă. Poate fi unul dintre primele semnale că organismul s-a schimbat.

De ce poate cancerul pancreatic să crească glicemia

Aici este una dintre cele mai interesante părți ale relației dintre pancreas și diabet. Pancreasul are două funcții majore. Produce enzime digestive și, prin celulele sale endocrine, produce hormoni precum insulina, esențială pentru controlul glicemiei.

Intuiția ar fi că o tumoră pancreatică trebuie să distrugă direct celulele care produc insulină pentru ca glicemia să crească. Realitatea este, însă, mai complicată.

Cancerul pancreatic poate modifica metabolismul întregului organism prin mecanisme care includ inflamația, rezistența la insulină și perturbarea funcției celulelor beta. Tumora și mediul din jurul ei pot produce sau favoriza apariția unor mediatori care afectează modul în care țesuturile răspund la insulină și modul în care pancreasul își reglează secreția de insulină.

Dr. Pautov explică această idee într-o formulare foarte sugestivă.

„Iar aici e partea surprinzătoare: tumora nu strică fabrica de insulină apăsând direct pe ea. Ea trimite în corp semnale chimice care fac celulele producătoare de insulină să nu mai funcționeze cum trebuie, iar corpul să răspundă mai prost la insulină”, a arătat medical.

De aceea, tulburarea glicemiei poate apărea chiar dacă tumora nu a distrus pur și simplu partea din pancreas responsabilă de producerea insulinei.

Relația este, de fapt, una complexă: cancerul pancreatic poate contribui la apariția diabetului printr-o combinație de rezistență la insulină, disfuncție a celulelor beta și modificări metabolice sistemice.

De ce este importantă scăderea în greutate

Unul dintre cele mai relevante detalii nu este doar faptul că diabetul apare după 50 de ani, ci cum apare. Un adult care dezvoltă diabet și este supraponderal, sedentar și are o predispoziție familială are un profil foarte diferit față de o persoană care nu s-a îngrășat sau care nu are antecedente familiale evidente, care nu dezvoltă glicemii crescute într-un interval relativ scurt. Eventual, persoana poate începe să slăbească fără să își propună și prezintă dureri abdominale sau de spate ori alte simptome neobișnuite.

Scăderea inexplicabilă în greutate nu dovedește existența unei tumori. Poate avea numeroase alte cauze. Dar, asociată cu diabetul nou apărut, schimbă contextul medical și justifică o discuție mai atentă cu medicul.

Acesta este și motivul pentru care mesajul lui Dr. Pautov ar trebui interpretat în idea că „anumite combinații de semne merită să nu fie trecute automat cu vederea”.

„Nu vreau să transformam o boală frecventă într-o spaimă”

Aceasta este, probabil, cea mai importantă nuanță din mesajul medicului.

„Sa fim clari: marea majoritate a oamenilor care fac diabet după cincizeci de ani îl fac din motivele obișnuite, adică greutate, sedentarism și genetică. Nu vreau să transformăm o boală frecventă într-o spaimă”, a punctat dr. Mihail Pautov.

În prezent, screeningul de rutină pentru cancer pancreatic nu este recomandat populației generale, tocmai pentru că boala este relativ rară și nu există o strategie de screening eficientă pentru toată populația. Așadar, o glicemie crescută nu înseamnă automat că pacientul trebuie să facă imediat un CT. În schimb, un diabet nou apărut după 50 de ani, mai ales atunci când se asociază cu scădere inexplicabilă în greutate sau alte simptome suspecte, poate reprezenta un motiv pentru o evaluare medicală mai atentă.

Este suficientă o ecografie abdominală?

Nu întotdeauna. Pancreasul este un organ dificil de evaluat imagistic, iar ecografia abdominală poate avea limitări în vizualizarea completă a acestuia. De aceea, o ecografie normală nu trebuie interpretată automat ca o excludere absolută a unei probleme pancreatice.

Investigațiile utilizate atunci când există suspiciune clinică pot include CT abdominal cu protocol adecvat, RMN/MRCP sau ecoendoscopie, în funcție de simptome, analize și evaluarea medicului. Diagnosticul nu se stabilește însă printr-un singur test ales automat pentru orice persoană cu diabet nou apărut. Cu alte cuvinte, investigația trebuie individualizată.

„Ecografia abdominală e primul pas firesc, dar trebuie știut ca o ecografie curată nu exclude problema, pentru ca pancreasul se vede greu, mai ales corpul și coada. Dacă ai și slăbit, întreabă dacă nu ar fi mai potrivit direct un computer tomograf cu substanță de contrast”, a mai spus dr. Mihail Pautov.

Alegerea investigației depinde de istoricul pacientului, simptome, analize și judecata clinică.

De ce contează atât de mult momentul diagnosticului

Cancerul pancreatic rămâne una dintre cele mai dificile forme de cancer de tratat, în special pentru că este adesea diagnosticat târziu. Datele American Cancer Society pentru persoanele diagnosticate în perioada 2015 – 2021 indică o supraviețuire relativă la cinci ani de aproximativ 13% pentru toate stadiile combinate. Diferența în funcție de extinderea bolii este însă majoră: aproximativ 44% pentru boala localizată, 17% pentru boala regională și doar 3% pentru boala metastatică.

Acesta este motivul pentru care cercetarea asupra diabetului nou apărut este atât de importantă. Nu pentru că diabetul ar fi un „test” pentru cancer pancreatic. Ci pentru că, în anumite cazuri, schimbarea metabolismului poate apărea înainte ca boala să producă simptomele clasice.

Ce ar trebui să facă un om care se regăsește în acest profil? Primul pas nu este panica. Este nevoie de o discuție medicală bine documentată. Dacă un adult trecut de 50 de ani dezvoltă diabet pentru prima dată, este util ca medicul să privească tabloul în ansamblu: greutate, evoluția glicemiei și a HbA1c, istoricul familial, medicamentele, simptomele digestive, eventualele dureri abdominale sau dorsale și mai ales o eventuală scădere involuntară în greutate.

În funcție de acest profil, medicul poate decide dacă sunt necesare investigații suplimentare. Important este ca pacientul să nu își stabilească singur diagnosticul și nici să nu considere că o rețetă pentru diabet înseamnă că investigația s-a încheiat. Mesajul esențial este surprins chiar în finalul intervenției doctorului Pautov.

„Diabetul apărut din senin la un om care nu are de ce să facă diabet nu e doar un diagnostic, e și o întrebare pe care merita sa o pui cu voce tare”, a arătat specialistul.

Foto: Facebook

Citește și: Alertă în sistemul medical. Diabetologii cer retragerea unui proiect CNAS: „Poate afecta accesul pacienților la tratament”

Georgeta Petrovici

Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.