Ce este anafura și care e semnificația ei în noaptea de Înviere. Cum se mănâncă aceasta

Luarea anafurei este un bun mod de a continua starea de rugăciune din cadrul Sfintei Liturghii, gustarea din anafură devenind, astfel, un act duhovnicesc care trebuie însoţit de rugăciune şi, bineînțeles, de fapte bune. În Sâmbăta Mare, creştinii merg la biserică să primească sfintele paşti sau anafura. Conform tradiției, paştile se iau de la biserică după slujba de Înviere.

Paştile reprezintă pâinea sfințită și vinul, adică trupul și sângele Domnului, pierdut pe cruce, în timpul răstignirii. De aceea, anafura din noaptea de Înviere a preluat numele sărbătorii, adică paști, ca o mărturie a jertfei și Învierii Domnului Iisus Hristos.

Creștinii care vin de Paște la biserică îşi iau „paști” acasă, adică pâine cu vin, binecuvântate, pentru a fi consumate. Tradiția spune că această anafură se mănâncă dimineața, în cantități mici, înainte de micul dejun și după ce se rostește rugăciunea „Tatăl Nostru”. Tradiția mai spune că, înainte de a lua paștile, oamenii trebuie să se spele cu apă curată. Apoi, cel mai în vârstă din familie ia o bucată din sfintele paști şi rostește ,,Hristos a Înviat!”, iar cel care primeşte răspunde ,, Adevărat, a Înviat!” şi îşi face cruce.

Ce este anafura

Anafura este sub formă de bucăți mici de prescură sfințită. Aceasta se sfințește printr-o rugăciune specială și prin stropirea cu apă sfințită după ce în prealabil a fost stropită cu vin roșu. Simbolistica e clară: pâinea e trupul lui Hristos, adică Sfânta Biserică, conform Sfintei Scripturi, care a fost pecetluit, adică sfințit prin picăturile de sânge ce au curs din coasta Mântuitorului aflat răstignit pe Sfânta Cruce, sânge simbolizat de vinul roșu.

Ce înseamnă cuvântul „Paşti”

Cuvântul „Paști” înseamnă „trecere”, el provenind din termenul ebraic „Pesah”,  preluat de la egipteni). Cuvântul a fost  folosit pentru prima dată în Vechiul Testament în timpul lui Moise, când, în seara dinaintea ieșirii din robia egipteană, au petrecut în tăcere faptul că vor traversa Marea Roșie spre Pământul Făgăduinței, „unde curge lapte și miere” (Țara lui Israel).

Ulterior, termenul a fost preluat și de către creștini, simbolizând trecerea de la viața trăită în indiferență și ignoranță spirituală, la viața de comuniune cu Dumnezeu.