Simona Ionescu / Redactor Șef
Jean Paul Belmondo a rămas unul dintre cei mai îndrăgiți actori francezi, fiind mereu prezent în topurile celor mai importante personalități din istoria Franței. Adorat de femei, a avut de unde alege, iar pe cele mai frumoase vedete le-a iubit cu pasiune. Puțină lume știe însă că Jean Paul Belmondo a filmat în România, că s-a îndrăgostit lulea aici și că povestea de amor cu actrița respectivă a durat aproape un deceniu. Sau că la plecarea din țara noastră a luat cu el ceva.
Înainte de actorie, Belmondo a fost îndrăgostit de box
Jean-Paul Belmondo s-a născut pe 9 aprilie 1933 la Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului, într-o familie de artiști. Tatăl său, Paul Belmondo, era un sculptor renumit de origine italiană. Acesta i-a insuflat dragostea pentru artă.
De mic copil, Belmondo a visat să urce pe scenă, dar asta nu s-a întâmplat decât mai târziu. Elev neascultător, marile lui pasiuni s-au limitat la box și fotbal. A și practicat boxul ca amator, în adolescență. La 16 ani avea în palmares patru victorii și un egal.
Apoi s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a fost nevoit să renunțe la box, și s-a dedicat, în schimb, actoriei. La sugestia tatălui, s-a înscris la o școală de teatru, sub îndrumarea lui Raymond Girard, care l-a ajutat să intre la Conservatorul de Artă Dramatică.
În 1953, la 20 de ani, Belmondo și-a făcut debutul în două spectacole la Théâtre de l’Atelier: „Médée”, de Jean Anouilh și „Zamore”, de Georges Neveux, regizate de André Barsacq. Peste patru ani a debutat și în film, în producția „Sois belle et tais-toi” („Fă-te frumoasă și taci”), de Marc Allégret.
Au urmat câteva roluri minore, apoi, în martie 1960, primește primul său rol major în filmul „Cu sufletul la gură” („À bout de souffle”) de Jean-Luc Godard, unde joacă alături de Jean Seberg. Rolul acesta l-a propulsat în atenția publicului francez. Imediat a fost consacrat ca una dintre figurile emblematice ale mișcării „Nouvelle vague” („Noul val”) din acei ani.
La doar șase zile diferență, Alain Delon se lansa și el „pe orbită”. În timp ce Belmondo a devenit faimos datorită rolului său insolent în „A bout de souffle”, un film care a revoluționat cinematografia, Alain Delon a cucerit inimile publicului cu rolul său în „Plein soleil”, de unde ochii săi albaștri și carisma i-au asigurat un loc de top printre idolii cinematografiei.
Cei doi actori se cunoșteau deja, întâlnindu-se pe platourile de filmare ale filmului „Sois belle et tais-toi”, unde, în roluri secundare, interpretau doi escroci mărunți. Această colaborare a marcat începutul unei prietenii care avea să dureze o viață, legătura lor consolidându-se pe măsură ce carierele lor au luat avânt.
Ambii frecventau aceleași baruri din Saint-Germain-des-Prés, un cartier parizian celebru pentru atmosfera sa boemă. La 60 de ani după aceste întâlniri, Belmondo mărturisea în autobiografia sa „O mie de vieți sunt mai bune decât una”: „Între noi a început o prietenie care nu s-a stins niciodată”. Era o prietenie născută dintr-o admirație reciprocă și dintr-o camaraderie construită în mijlocul agitației și succesului care le-a definit viețile și carierele.
Pentru Jean Paul Belmondo au urmat roluri notabile în filme precum „Leon Morin, preot” (1961) regizat de Jean-Pierre Melville, „Le doulos” (1963) și „Pierrot le fou” (1965). Între 1961 și 1963, Jean-Paul Belmondo a fost desemnat cel mai bun actor francez în sondajele revistelor Le Figaro, Le Film Français și Ciné Revue.
Cu rolul din „L’Homme de Rio” (1965), cariera sa se orientează spre un cinema mai comercial, dominat de comedii și filme de acțiune. Urmează succese cinematografice precum „Le Magnifique”, „Le Professionnel”, „L’As des As” și „Cent mille dollars au soleil”, în care Belmondo, pasionat de box, combină cascadoriile (făcute fără dublură) cu scene de acțiune intense. Aceasta a fost perioada filmelor cu super-polițiști, bărbați macho și bătăuși, care aveau un succes imens la public.
Puțini știu că, în vara anului 1970, Jean-Paul Belmondo a venit în România pentru a filma „Les Mariés de l’an II” („Mirii anului II”), un western „à la française”. Filmările în România i-au oferit actorului ocazia de a face cele mai mari năzbâtii din cariera sa. Practic, s-a comportat ca un copil.
A transformat hotelul unde era cazată echipa de filmare într-un loc al extravaganțelor. De exemplu, pentru a se distra, Belmondo și prietenii săi au scos tot mobilierul din patru camere de hotel și l-au mutat în lifturi, blocând astfel accesul în acestea.
La momentul respectiv, celebrul actor era de 2 ani divorțat de prima sa soție, trăind deja o spumoasă poveste de dragoste cu actrița elvețiană Ursula Andress. Aceasta era una dintre marile frumuseți ale epocii, prima „fată Bond” din celebra serie care continuă până azi.
Într-un interviu mai vechi, Paul Fister, unul dintre cascadorii români care au participat la filmările respective și-a adus aminte că atunci când, mânată de dragoste, Ursula îl vizita, i se dedica total. Nimeni și nimic nu mai exista pentru Belmondo. „Cum pleca Ursula, nu se mai dezlipea de noi. Mai mergeam şi prin diverse localuri, unde nu se jena să stea chiar şi cu picioarele pe masă. Un om de viaţă! Şi avea aptitudini reale de sportiv, măi nene, şi-a cam făcut singur toate cascadoriile“, a povestit Paul Fister.
În timpul filmărilor din 1970 de la Buftea, Belmondo a cunoscut-o pe actrița italiană Laura Antonelli, care a interpretat unul dintre rolurile principale în film. La doi ani după filmările din România, Ursula Andress i-a spus „adio” actorului francez, dar acesta nu a suferit prea tare, începând imediat o relație cu actrița care îl impresionase deja de la Buftea. Cunoscută pentru aparițiile ei dezinhibate în filme cu succes la public, Laura Antonelli a fost iubita ui Belmondo timp de 8 ani, până în 1980.
Mai mult, în România, nu numai că și-a cunoscut o viitoare mare dragoste. Belmondo nu a plecat cu mâna goală din țara noastră. El a adoptat un câine, la plecarea de la Buftea, când filmările au fost terminate. Câinele, care i-a fost un prieten loial timp de 14 ani, se numea Nae, dar francezul l-a rebotezat Béquille (Cârjă) când l-a dus cu el la Paris.
Istoria a consemnat că în anul 1973, Jean-Paul Belmondo a devenit cel mai bine plătit actor francez, câștigând peste 600.000 de dolari pentru un film, o sumă impresionantă pentru acea perioadă, depășindu-i pe Alain Delon și Louis de Funès.
Inspirat de Alain Delon, Belmondo își înființează propria companie de producție, „Cerito”, iar rolul din capodopera „Stavisky” (1974), regizat de Alain Resnais, este considerat de critici drept cea mai bună interpretare din cariera sa.
De-a lungul carierei, Belmondo a continuat să joace în comedii și filme de aventură, având ca partenere de ecran unele dintre cele mai frumoase și talentate actrițe ale lumii, precum Sophia Loren, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Vanessa Paradis și multe altele. A jucat, bineînțeles și alături de frumusețile ce i-au fost iubite, Ursula Andress și Laura Antonelli.
Criticii de film estimează că aproape 50 dintre producțiile în care a jucat Belmondo au fost nu doar bine primite de public și critici, dar și succese financiare, fiecare vânzând peste un milion de bilete, din nou, cifre record pentru acele vremuri.
În 1987, Belmondo a trăit primul său mare eșec comercial cu filmul „Solitaire”. Totuși, în același an, un sondaj realizat de revista Le Nouvel Observateur îl plasează pe locul trei în clasamentul celor mai populari actori europeni de film din toate timpurile, după Lino Ventura și Yves Montand.
Ca să contrabalanseze eșecul dureros, în același an a revenit pe scena de teatru, după ce timp de trei decenii nu a mai jucat într-un spectacol. Prin urmare, joacă nu într-unul, ci în două: „Kean” și „Cyrano de Bergerac”. Mai mult, își înființează și propria companie de artă scenică, Théâtre des Variétés.
Anul următor i-a adus lui Belmondo premiul César pentru cel mai bun actor (trofeu pe care a refuzat să-l primească), pentru rolul brutalului Sam Lion în „Itinéraire d’un enfant gâté”, considerat unul dintre cele mai mari roluri ale sale.
În 2001, Belmondo a suferit un accident vascular cerebral. Apoi au urmat alte probleme de sănătate. Abia în 2008 revine pe ecran în filmul „Un homme et son chien”, în care interpretează un bătrân respins de societate.
Prima dată, Belmondo a fost căsătorit cu dansatoarea Elodie Constantin (1952 – 1968), iar după divorț s-a iubit cu Ursula Andress și apoi, opt ani, imediat după despărțirea de aceasta, cu italianca Laura Antonelli (1972 – 1980). Un an după AVC, celebrul actor și-a pus din nou pirostriile, căsătoria cu actrița Nathalie Tardivel durând șase ani, până în 2008. După aceasta, a avut o relație cu Barbara Gandolfi, un fost model Playboy, de care s-a separat în 2012.
Jean Paul Belmondo a avut patru copii: Paul, 61 de ani, pilot de Formula 1, Patricia, care a murit în 1993, și Florence, 64 de ani, actriță, din relația cu Elodie, respectiv Stella Eva Angeline, 21 de ani, a cărei mamă este Nathalie Tardivel.
Belmondo a fost decorat cu numeroase distincții, printre care „Ordre national du Mérite” și „Légion d’honneur”, iar în 2011 a primit trofeul Palme d’Or onorific la Festivalul de Film de la Cannes.
Sursa foto: Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
