Scenariul filmului respins

– Da, în cărțile mele sunt asasini, victime, investigații, tensiune, răsturnări de situații. Dar m-am servit de recuzita literaturii polițiste și de strategia ei narativă pentru a transmite și altceva decât descâlcirea unor enigme. Tocmai de aceea prozele mele au fost nu numai citite, ci și recitite – am întâlnit persoane care parcurseseră Atac în bibliotecă și de zece ori și-mi puteau reproduce pasaje din carte. De pildă, în romanele cu Mladin, apărute înainte de ’89, am prezentat un tablou deloc idilic al societății în care trăiam – frig în case iarna, penuria de alimente din magazine, lipsa apei calde, programele imbecile de la televizor, cenzura, filarea celor socotiți periculoși pentru cea mai bună orânduire din câte au fost, ascultarea telefoanelor, corupția celor de la putere, manipularea oamenilor… (Unele dintre acestea sunt actuale și-acum.) În alte cărți m-a preocupat să descopăr misterele pe care le ascunde în adâncul ei ființa umană, prinsă în malaxorul uriaș care e lumea de azi. Iar anchetatorii mei nu sunt numaidecât milițieni sau polițiști. Nu numai ei îi caută pe cei care comit fapte abominabile.

Povestea din spatele poveștii este, într-un fel, povestea mea. De aceea îmi și place să spun, parafrazând un scriitor celebru: “Andrei Mladin c’est moi!”

– Și totuși cum s-a ajuns la filmul “Atac în bibliotecă”?

– Dintr-o întâmplare. Printre cei cărora le-am dăruit cartea s-a numărat și doamna Cezara Dafinescu. Sincer să fiu, am avut-o ca model pentru principalul personaj feminin. (În treacăt fie zis, nu mă iartă nici acum că i-am atribuit trăsături negative.) A citit romanul, a captivat-o și l-a semnalat domnului Mircea Drăgan, un regizor cu mare experiență. După ce l-a parcurs, m-a căutat și mi-a cerut să scriu un scenariu. M-am executat și nu peste mult timp i l-am înmânat. Desigur, au urmat câteva întâlniri – în biblioteca mea! – în cursul cărora textul meu a suferit unele modificări. După ce am fost amândoi mulțumiți de forma finală, domnul Mircea Drăgan l-a propus unei case de film.

 – Și?

– Scenariul a fost respins.

– De ce?

– Din motivele pe care le-am expus mai sus. Imaginea societății în care trăiam nu era deloc zugrăvită edulcorat. A trebuit să așteptăm șapte ani și o schimbare de regim pentru ca filmul să apară pe ecran.

 – Și ce-ați făcut în acest timp?

– Ce să fac? Am practicat gazetăria luând multe interviuri unor personalități din lumea noastră culturală. Am scris și ficțiuni. Printre altele și un scenariu la un film avându-l ca protagonist tot pe Andrei Mladin, eroul principal din primul meu roman. Enigmele se explică în zori (în regia domnului Aurel Miheleș) a avut noroc și a fost prezentat publicului în 1989, însă grav amputat de cenzură. Chiar și așa, n-a rulat decât în cinematografele din provincie.

– Cum vi s-a părut filmul “Atac în bibliotecă”?

– Mi-a plăcut. Mi-ar fi plăcut și mai mult dacă ar fi fost realizat atunci când l-am propus prima dată. Șerban Ionescu, Cezara Dafinescu, George Motoi, Alexandru Bindea, Jean Constantin, Magda Catone ar fi avut o altă vârstă.

– Filmul respectă fidel cartea?

– N-aș folosi cuvântul fidel, deși romanul meu n-a fost mutilat. E imposibil ca o ecranizare să fie identică prozei care a inspirat-o.

– Unde a avut loc premiera?

– La cinematograful Scala. Sala a fost arhiplină. La sfârșit spectatorii n-au fost zgârciți cu aplauzele.

– În Atac în bibliotecă Andrei Mladin a fost interpretat de regretatul Șerban Ionescu. În Enigmele se explică în zori – de Florin Călinescu. Iar în serialul Detectiv fără voie de Mircea Rusu. Care vi s-a părut cel mai potrivit pentru rol?

– Fiecare dintre ei s-a apropiat cu multă simpatie și cu mult har de eroul meu. Le-am fost și le sunt recunoscător pentru performanțele lor artistice. Mi-au dezvăluit unele trăsături ale personajului pe care nici nu le bănuiam.

 – Ați scris Atac în bibliotecă, Profesionistul, Trucaj, Pe ce picior dansați?, Fortăreața nebunilor, Maestrul fricii, Umbrele din Ada Kaleh… Șapte romane cu Andrei Mladin!

– Am mai scris unul în acest timp ciudat pe care îl traversăm. De curând am predat la Crime Scene Press un alt roman, Mâna care închide ochii.

– Ne puteți deconspira despre ce e vorba?

– Acțiunea se petrece în zilele noastre, în timpul pandemiei. Cele mai multe întâmplări se derulează în București și Milano. Andrei Mladin anchetează un mister care durează de șapte decenii. Totodată scrie o proză în care urmărește istoria decăderii unui om. Este vorba despre minciună, trădare, dar și despre măreția actului creator. Mai multe nu vă mai spun – așteptați cartea la toamnă.

Cedrul alungă  țânțarii! Metode ca să te aperi de pișcături

Andreea Marin, Teo Trandafir și Mihai Trăistariu puteau fi profesori