Povestea reală a tezaurului polonez salvat cu ajutorul românilor

Au trecut mai bine de 30 de ani de la filmările pentru „Trenul de aur”, dar actorul Mitică Popescu îşi aminteşte cu plăcere de acele momente.

„Trenul de aur… era vorba despre transportul tezaurului polonez prin ţara noastră. S-a filmat atât în Polonia, cât şi în România, cu un regizor polonez, Bohdan Poręba. Ţin minte că lucram cu translator şi vorbeam şi în franceză, chiar dacă nu prea ştiam. Dacă nu mă înşel, a fost prima coproducţie româno-poloneză, iar scenariul i-a aparţinut lui Ioan Grigorescu, care era vorbitor şi de limbă poloneză.

Filmam cu două trenuri – pentru a fi mai spectaculos, Grigorescu introdusese în scenariu un al doilea tren, identic cu cel care transporta tezaurul, cu scopul de a-i deruta pe hitleriști – şi a fost destul de greu. Trebuia să găsim momentul în care erau libere două linii de cale ferată, pentru cele două trenuri identice. Fiecare tren avea câte trei vagoane, iar într-un vagon mergea echipa de filmare.

Filmările au decurs perfect, iar probleme au fost doar cu distribuţia poloneză. Înainte de filmări, actorii s-au schimbat pentru că unii erau în tabăra lui Wojciech Jaruzelski, iar alţii de partea taberei opuse. Cum regizorul era de partea lui Jaruzelski, unii actori au refuzat să joace în film. La vremea aceea nu pricepeam ce se întâmplă, dar acum am văzut că se mai practică şi la noi.

Filmul „Trenul de aur” l-am văzut întreg la premiera din Polonia, pentru că la noi au fost scoase scenele filmate în biserică sau cu botez… De exemplu, într-o scenă eu trebuia să racolez mecanicii de tren, roluri în care au jucat Mircea Albulescu şi Valentin Uritescu. În scena respectivă, Albulescu boteza copilul lui Uritescu iar eu mergeam la ei, în biserică şi vorbeam să vină în echipă.

Când a rulat filmul în România, astfel de scene au fost scoase şi nu se mai înţelegea firul acţiunii.

Premiera a avut loc în Polonia. A fost primit foarte bine de spectatori şi ceea ce a fost şi mai înteresant a fost sesiunea de întrebări şi răspunsuri de la sfârşitul proiecţiei. Acolo a fost prezentată întreaga distribuţie, dar şi echipa care a lucrat în spatele camerelor de filmat. Atunci am stat câteva zile în Polonia şi am mers în trei-patru locuri. Foarte interesante şi libere discuţiile cu cinefilii polonezi. La ei regimul comunist era mult mai lejer, incomparabil cu România anului 1986 şi nu am avut probleme de cenzură”, a povestit actorul Mitică Popescu.