Simona Ionescu / Redactor Șef
Capela Sixtină de la Vatican a fost construită între anii 1473 și 1481, la inițiativa Papei Sixt al IV-lea. De la acesta provine și numele capelei („Sixtină” derivând din numele papei, Sixtus, în limba latină).
Într-o epocă în care arta a renăscut, Papa Sixt al IV-lea (1414 – 1484) și-a dorit propria capelă. Acesta a fost scopul principal al construcției: să servească drept capelă privată a papei în cadrul Palatului Apostolic. Vechea capelă era deja într-o stare avansată de degradare, iar clădirea nouă urma, totodată, să fie și un spațiu pentru ceremonii religioase importante, inclusiv pentru întrunirea Conclavului papal, în care se alege un nou papă.
Capela Sixtină a fost proiectată de arhitectul florentin Baccio (Bartolomeo) Pontelli, unul dintre cei mai apreciați în epocă, iar lucrările de construcție, care au durat trei ani, între 1477 și 1480, au fost supravegheate de Giovannino de Dolci. Forma capelei este inspirată din Templul lui Solomon, descris în Biblie, în Vechiul Testament, având aspectul unei săli dreptunghiulare mari (aproximativ 40 m lungime și 13 m lățime).
Deși clădirea în sine a fost finalizată în secolul al XV-lea, capela a devenit celebră mai ales datorită operelor de artă de excepție care o împodobesc. Aici intervine un alt papă, și anume Papa Iulius al II-lea (1443–1513), un papă care a rămas în istorie și pentru veșmintele exorbitante pe care le purta, el fiind un simbol al opulenței neegalate.
Papa Iulius al II-lea este însă cel care i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului Capelei Sixtine. Între anii 1508 și 1512, Michelangelo a pictat celebrul tavan care conține scene din „Cartea Genezei”, inclusiv una dintre cele mai faimoase picturi ale lumii, „Facerea lui Adam”, realizată în tehnica „fresco” și întinsă pe o suprafață de 2,8 m × 5,7 m. Mai târziu, între 1536 și 1541, Michelangelo a realizat și pictura monumentală de pe peretele altarului, intitulată „Judecata de Apoi”, care înfățișează judecata finală a sufletelor.
Înainte de intervenția lui Michelangelo, pereții laterali ai capelei fuseseră decorați cu fresce de mari maeștri ai Renașterii italiene, precum Sandro Botticelli, Pietro Perugino și Domenico Ghirlandaio (care a fost profesorul lui Michelangelo), care au ilustrat episoade din viața lui Moise și a lui Iisus.
View this post on Instagram
Începând cu anul 1878, Capela Sixtină este sediul Conclavului, adunarea care alege noul Suveran Pontif. Conclavul are loc numai în cazul morții sau renunțării papei din motive personale. Cardinalii reuniți în Conclav se adună în Capela Sixtină pentru a-l alege pe noul pontif. Astăzi, Capela Sixtină are un rol dublu: este, în primul rând, un loc sacru de mare importanță pentru Biserica Catolică, dar, pe de altă parte, este și un obiectiv turistic major, vizitat de milioane de oameni anual.
Când i s-a oferit lucrarea de pictare a Capelei Sixtine, Michelangelo a refuzat. El nu a vrut să picteze tavanul, considerând că este sub demnitatea lui de sculptor. Se spune că artistul a refuzat comanda crezând că la mojloc este o conspirație din partea rivalilor săi pentru a-i distruge reputația. A acceptat doar la insistențele Papei Iulius al II-lea, înțelegând că era dorința capului Bisericii Catolice de a da pe mâna celui mai bun artist o operă atât de importantă, ce avea să rămână în istorie.
Munca în sine a fost una dificilă și curioasă. Michelangelo a lucrat aproape singur, deși i-au fost oferiți asistenți. I-a respins. Artistul a dorit astfel să fie sigur că păstrează controlul artistic complet asupra unei opere căreia îi înțelegea importanța și măreția, dincolo de momentul său. A pictat culcat pe spate, în condiții extrem de dificile, timp de patru ani. Pasionat de anatomia corpului uman, Michelangelo a ascuns în „Facerea lui Adam” imagini stilizate ale creierului uman și alte simboluri anatomice.
„Judecata de Apoi”, fresca de mari dimensiuni ce se regăsește pe peretele altarului, a fost considerată „scandalos de nudă”, astfel că, după moartea artistului (1475–1564), multe dintre trupurile dezgolite au fost acoperite cu veșminte pictate de un alt artist, Daniele da Volterra, poreclit ulterior „Il Braghettone” („Cel cu chiloții”).
În aceeași frescă celebră, Michelangelo s-a autoportretizat: chipul său apare pe pielea jupuită ținută de Sfântul Bartolomeu. Artistul a vrut astfel să puncteze reflecția asupra suferinței și sacrificiului personal pe care le-a simțit în timpul realizării lucrării.
Vizitatorii de azi ai Capelei Sixtine sunt uimiți de culorile vii pe care le văd în fresce. Ele sunt rezultatul unei restaurări majore realizate între 1980 și 1994, care a îndepărtat secole de fum de lumânare, praf și murdărie. Turiștii trebuie să știe că, în mod oficial, fotografierea este interzisă în Capela Sixtină. Unul dintre motive este legat de drepturile de imagine vândute către o companie japoneză, în schimbul finanțării restaurării. Puteți vizita virtual Capela Sixtină accesând link-ul pus la dispoziție de vatican, AICI.
Capela Sixtină se află în interiorul Palatului Apostolic, care este reședința oficială a Papei, în Cetatea Vaticanului (cel mai mic stat independent din lume, situat în inima Romei, Italia). Capela se află în apropiere de Bazilica Sfântul Petru și face parte din complexul Muzeelor Vaticanului. Vizitatorii pot ajunge la Capela Sixtină parcurgând traseul muzeal, deoarece nu are intrare separată.
Sursa foto: Michelangelo.org
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
