Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost un copil nedorit, iar mama lui nu l-a iubit

Ştefan Mihăilescu-Brăila a învățat singur să joace teatru

Ştefan Mihăilescu-Brăila a studiat actoria pe cont propriu. Milita pentru simplitate şi sinceritate în joc: “sunt pentru o simplitate colorată şi strălucitoare. Şi asta e un proces chinuitor. Adică actorul să caute, să scormonească, să-şi verifice posibilităţile mereu”.

Când n-a mai putut învăţa textul şi boala se agravase (avusese trei atacuri cerebrale, ultimul i-a fost fatal), după ce memoria l-a lăsat, i-a spus actorului Constantin Cojocaru: “Ţâcă, m-a pedepsit Dumnezeu că am părăsit teatrul. M-a pedepsit că am fost lacom şi am ieşit la pensie. M-a pedepsit şi mi-a luat cuvântul.”

Ştefan Mihăilescu-Brăila, familia

Dincolo de moştenirea lui în teatru şi film, marele actor a lăsat în urmă şi un fiu, pe Florin Mihăilescu-Brăila, din căsnicia cu Georgeta Rahtopol, actriţă la teatrul de păpuşi. Urmaşul actorului are 65 de ani şi mulţi ani de muncă în Televiziunea Română.

Georgeta Rahtopol, soția lui Ștefan Mihăilescu Brăila mărturisea: „Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el. Când m-a cerut în căsătorie mi-a spus: să nu cumva să ai zestre. Asta mi-a stârnit interesul. Eram o mireasă fără zestre, deşi aparenţele erau altele. Mama mea era croitoreasă, îmi făcea rochii apretate şi cochete. Au urmat 46 de ani de căsnicie. Avea respect pentru familie. Era copil din flori şi voia să avem 11 copii. I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în faţa mea. Avea în Piaţa Amzei o casă unde se ducea şi dormea pe acolo… I-a plăcut să am tot, să nu-mi lipsească nimic. Nu făcea nici un rol fără să stăm de vorbă, fără să lucrăm împreună.”

Ștefan Mihăilescu-Brăila a făcut atac cerebral

Ștefan Mihăilescu-Brăila a decedat la 71 de ani în spital (19 septembrie 1996), după ce reuşise să depăşească un atac cerebral din cauza căruia îşi pierduse memoria şi fusese nevoit să reînveţe mersul şi cititul.

Şi mai tristă a fost uitarea în care a căzut în ultima perioadă a vieţii, la înmormântarea marelui Ştefan Mihăilescu-Brăila n-au fost mai mult de zece oameni, aşa cum a povestit Mircea Albulescu.