Simona Ionescu / Redactor Șef
”N-a fost nici un fel de vocație. Destinul meu artistic a stat sub semnul întâmplării. Mă pregăteam pentru o carieră tehnică. Ideea bunicilor și a mamei fusese să am o meserie de pe urma căreia sa pot trăi. Nu fusesem la teatru. Familia mea nu mergea la teatru. Tata ne părăsise de foarte mici, pe mine, pe fratele meu și pe mama, așa ca pe noi ne-au crescut bunicii din partea mamei, care munceau toata ziua să ne crească, nu aveau grija teatrului. Urmam așadar o școala medie de electrotehnică. Unul dintre colegii mei mai mari mi-a propus să joc într-o piesă pusă de el în scenă, un text propagandist. După ce am jucat în piesa asta, un alt coleg care era la un cămin cultural, mi-a propus un rol într-o piesă de-a lor. M-am dus acolo. Era o joacă pentru mine. Nici nu mă gândeam că lucrez deja la o viitoare profesie. Îmi petreceam timpul liber jucând teatru de amatori. Mi se parea mai atractiv. Am jucat din cămin cultural în cămin cultural, până când, în ultimul an de sșcoala, am montat o piesă. Directorul Școlii, căruia i-a plăcut ce a văzut, a zis că trebuie să dau la teatru. A fost prima dată când am luat în considerare ideea asta, care nu existase in mintea mea pana atunci”, a povestit Victor Rebengiuc.
S-a dus la admitere și a intrat printre ultimii. Victor Rebengiuc a povestit că în primele luni își dorea să îl înghită pământul, de cât a urlat la el profesoara Aura Buzescu.
A absolvit Institutul de Teatru în 1956 și a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova, dar după șase luni s-a întors în Capitală unde a fost remarcat, după ce a avut câteva roluri modeste.
Însă, în anul 1965, viața lui Victor Rebenciuc s-a schimbat radical. Avea 32 de ani când a dat lovitura: primește rolul Apostol Bologa din filmul ”Pădurea spânzuraților”, regizat de regizorul Liviu Ciulei. Filmul a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes și a fost primit cu ovații în picioare la Festivalul de Film de la Acapulco, din Mexic.
În același an, se îndrăgostește la prima vedere de o colegă, actrița Mariana Mihuț, care îi este alături și astăzi. Cei doi actori au un fiu, Tudor, născut în 1975, care a ajuns un cunoscut arhitect.
Zeci de roluri memorabile pe scena de la Teatrul Bulandra din Capitală, unde a debutat în anul 1957, și zeci de roluri importante în filme. ”Pădurea spânzuraților” a fost filmul care i-a adus faima, dar au urmat multe altele. Puțini români nu au văzut filmele de excepție ”Tănase Scatiul”, ”O scrisoare pierdută”, ”Profetul, aurul și ardelenii”, ”De ce trag clopotele, Mitică?”, ”Moromeții”, ”Cel mai iubit dintre pământeni”.
Victor Rebengiuc a fost rectorul UNATC, în perioada 1990-1996, a fost director al Teatrului Bulandra între anii 1996-1998. Performanțele sale artistice sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune și în Teatrul Radiofonic Național.
A primit 16 premii pentru rolurile interpretate magistral, dar și pentru ”talent și verticalitate”.
Trebuie spus și că marele actor este un internaut activ pe pagina sa de Facebook și că citește foarte mult.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
